Imbracata cu o bluza roz, care sa ii ridice tonusul, dar care sa ii dea 
si aura de copila pe care o cauta, Eva se urca in tren la 7 dimineata, pentru a se reintoarce in orasul primei ei iubiri. Avea prieteni acolo, dar le ceru iertare in gand pentru ca ii folosise drept scuza. Ii era dor sa revada locurile in care a trait pasiunea unei clipe oprite in timp si in sufletul ei. De locurile in care se plimbase de mana cu cel care o facuse sa se simta intreaga, fie si pentru cateva momente. De sentimentele care spera ca vor fi persistat in locul de unde si-au luat acele inele superbe. Desi o ranise enorm, nu ii purta pica. Ea alesese sa il pastreze in sufletul ei pentru tot ce o invatase, pentru tot ce fusese ea cand el ii era alaturi si ii zambea.
si aura de copila pe care o cauta, Eva se urca in tren la 7 dimineata, pentru a se reintoarce in orasul primei ei iubiri. Avea prieteni acolo, dar le ceru iertare in gand pentru ca ii folosise drept scuza. Ii era dor sa revada locurile in care a trait pasiunea unei clipe oprite in timp si in sufletul ei. De locurile in care se plimbase de mana cu cel care o facuse sa se simta intreaga, fie si pentru cateva momente. De sentimentele care spera ca vor fi persistat in locul de unde si-au luat acele inele superbe. Desi o ranise enorm, nu ii purta pica. Ea alesese sa il pastreze in sufletul ei pentru tot ce o invatase, pentru tot ce fusese ea cand el ii era alaturi si ii zambea.Fata in fata cu ea era un barbat, probabil de varsta ei, care ii zambea a intrebare. Eva se fastaci putin, nu era obisnuita cu astfel de abordari, le ura de cand se stia, insa acest barbat era atat de bland incat nu il putea privi ca pe o amenintare. Au intrat in vorba, si-au tinut companie pana la destinatie, insa Eva nu lasa loc pentru nici o punte de legatura. Ajunsa in gara, cobori si se opri pe peron pentru a se lasa rasfatata de razele orasului ei de suflet, pentru a absorbi prin nari toate amintirile pe care le lasase aici.
Merse pe jos pana in centrul orasului, pe drumurile care i se intiparisera atat de bine in minte. Trecusera niste ani, insa acum amintirea lui, prima ei dragoste, era atat de vie ca aproape o putea imbratisa. Isi aminti cat de protejata se simtea in bratele lui, cat de simplu era sa spui "te iubesc", cat de frumos era sa nu ai nici un dubiu. Nu il putea uri, el o invatase sa iubeasca. Complet. Fara bariere. Fara semne de intrebare. Cauta magazinul lor de bijuterii. Era inca acolo. Intra melancolica inauntru si se uita la vitrina. Nu gasi nimic asemanator. Nimic de acolo nu se compara cu frumusetea celor doua inele. Iesi pentru o cafea.Nu ii era teama sa stea singura, inconjurata fiind de barbati. Stia ca era atat de concentrata in trecutul ei, incat aproape devenea invizibila. Sau cel putin pe seama acestei impresii dori sa puna intarzierea chelnerului...
El o ranise. Ii calcase sufletul in picioare, ii smulsese inima din piept si o facuse bucati. Dar intr-
un mod miraculos, Eva era acolo mai intreaga decat oricand, multumindu-i Celui de Sus pentru ocazia de a simti ce a simtit. El a fost cel care a insistat, care a cucerit-o, care a venit dupa ea. Pe Eva dragostea aceasta a lovit-o fulgerator si extrem de puternic. Insa intr-o dimineata s-a trezit plangand, cu senzatia ca i s-a rupt sufletul in doua si ca saraca ei inima urma sa cedeze in orice moment. In acceasi zi el ii spusese cuvintele ce aveau sa o urmareasca tot restul vietii: "Tu ma iubesti prea mult." "Oare de acolo a pornit acest Prea mult, prea repede?", se intreba Eva. N-ar fi stiut sa dea un raspuns.
un mod miraculos, Eva era acolo mai intreaga decat oricand, multumindu-i Celui de Sus pentru ocazia de a simti ce a simtit. El a fost cel care a insistat, care a cucerit-o, care a venit dupa ea. Pe Eva dragostea aceasta a lovit-o fulgerator si extrem de puternic. Insa intr-o dimineata s-a trezit plangand, cu senzatia ca i s-a rupt sufletul in doua si ca saraca ei inima urma sa cedeze in orice moment. In acceasi zi el ii spusese cuvintele ce aveau sa o urmareasca tot restul vietii: "Tu ma iubesti prea mult." "Oare de acolo a pornit acest Prea mult, prea repede?", se intreba Eva. N-ar fi stiut sa dea un raspuns. Eva se stia indeajuns de mult incat sa recunoasca faptul ca uneori se arata mai puternica decat era de fapt, insa cel mai important fusese sa nu se simta umilita. Nu vroia sa accepte mila, era injositor pentru ea. Ii dadu drumul, desi era cel mai greu lucru de facut. I-a fost greu, s-a luptat enorm cu ea pentru a scoate durerea din suflet. "Poate ca acea durere nu s-a vindecat niciodata, poate doar am ingropat-o eu adanc, intr-un ungher de suflet unde nu mai ajunge niciodata lumina... I-am creat o crusta, asa cum o zgaiba face coaja pe genunchii unui copil neastamparat."
In parcul in care lasase o parte din amintiri, se aseza pe o banca, se lasa invaluita de atmosfera calda si se pierdu in cartea ei. Ridica ochii pentru un moment... In fata ei statea un copil blond, care ii zambea. Ii intinse bucatica de mar pe care o avea in mana. Eva il mangaie pe capsorul lui scump si se simti mai implinita decat oricand. Copilul se intoarse si o zbughi la fuga, pierdut intre aleile unui loc magic.
Se urca in tren pentru a se reintoarce la viata ei de acum. Ii facuse bine aceasta escapada prin cine era ea cu cativa ani in urma. Invalui intr-un gand cald cele doua inele, care acum erau probabil pe fundul raului unde fusesera aruncate, intr-un fel de ceremonial de inmormantare, marturia vie a dragostei de atunci. Tot ce avea acum era in sufletul ei, si stateau bine acolo toate acele amintiri, o faceau sa fie Eva de astazi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu