Prinsa in trafic, Eva isi regasi placerea de a cugeta. Acea placere de a inchide portile rationamentului constient pe baza de stimuli si de a pune in functiune micul pilot automat (necesar de altfel pentru a ajunge in singuranta la destinatie - acasa). Placerea de a se afunda in ea insasi.
"Din cand in cand suntem atat de coplesiti de tot ce se intampla in viata noastra... Profund sau superficial, cotidianul ne sufoca din cand in cand, nelasandu-ne timp sa fim noi cu noi. Vreau lucruri simple!" Impovarata de griji si de responsabilitati, era atat de trista incat fu nevoie sa caute adanc in interiorul ei pentru a putea raspunde la intrebarea "care sunt lucrurile de care am cu adevarat nevoie nevoie pentru a fi cel putin linistita?". Raspunsul o lovi in frunte. De ea insasi. Siguranta de sine si echilibrul parca acum capatau un alt sens. Erau echivalente cu perioadele de introspectie, de regasire (sau stabilire) a valorilor proprii. Un tampit ii lua fata. I se facu atat de scarba incat nici nu mai vru sa claxoneze... "Atatia prost-crescuti in jur..."
Isi aminti de copilarie si iar o cuprinse tristetea. Greutatile si grija pe care fusese nevoita sa o poarte adultilor din jur au facut-o mereu sa se simta ca tinuta in lanturi. Mai ales ca la mijloc este sufletul... "Unde se opreste daruirea si unde incepe comportamentul corect? Ce presupune comportamentul corect? Cat trebuie sa iti calci pe suflet? Unde pui bariera sufletului tau?" Eternele intrebari care pentru Eva opreau timpul in loc.
"Din cand in cand suntem atat de coplesiti de tot ce se intampla in viata noastra... Profund sau superficial, cotidianul ne sufoca din cand in cand, nelasandu-ne timp sa fim noi cu noi. Vreau lucruri simple!" Impovarata de griji si de responsabilitati, era atat de trista incat fu nevoie sa caute adanc in interiorul ei pentru a putea raspunde la intrebarea "care sunt lucrurile de care am cu adevarat nevoie nevoie pentru a fi cel putin linistita?". Raspunsul o lovi in frunte. De ea insasi. Siguranta de sine si echilibrul parca acum capatau un alt sens. Erau echivalente cu perioadele de introspectie, de regasire (sau stabilire) a valorilor proprii. Un tampit ii lua fata. I se facu atat de scarba incat nici nu mai vru sa claxoneze... "Atatia prost-crescuti in jur..."
Isi aminti de copilarie si iar o cuprinse tristetea. Greutatile si grija pe care fusese nevoita sa o poarte adultilor din jur au facut-o mereu sa se simta ca tinuta in lanturi. Mai ales ca la mijloc este sufletul... "Unde se opreste daruirea si unde incepe comportamentul corect? Ce presupune comportamentul corect? Cat trebuie sa iti calci pe suflet? Unde pui bariera sufletului tau?" Eternele intrebari care pentru Eva opreau timpul in loc. Frecventele accidente fizice din ultima vreme ii cam secatuisera bugetul.. O grija in plus. Asta o duse cu gandul la faptul ca erau lucruri de care avea nevoie si lucruri fara de care nu putea. Incepu o lista:
"- am nevoie de "sufletelul meu" atat de drag - atunci cand ma tine in brate totul in jur se estompeaza si nu mai ramanem decat noi doi in toata lumea asta mare;
- am nevoie de somn - desi in ultima vreme era atat de agitata incat nu reusea sa se odihneasca indeajuns;
- am nevoie de munca mea de zi cu zi - ma ajuta sa imi capat acel sentiment de respect de sine si de incredere in fortele proprii - iubesc tare mult sentimentul de a fi de folos... ;
- mai am nevoie si de momente de solitudine - care sa ma ajute sa ma regase
sc... "
"La naiba cu listele! Sunt trista si gata! Sa ma scoata cineva din starea asta! Ba nu! Las-o sa isi faca de cap. Vreau sa fiu trista, e dreptul meu. Vreau sa fiu razvratita, vreau sa pot sa spun NU VREAU! Vreau sa spun adevarul verde-crud fara sa imi mai pese ca ranesc pe cineva."
"- am nevoie de "sufletelul meu" atat de drag - atunci cand ma tine in brate totul in jur se estompeaza si nu mai ramanem decat noi doi in toata lumea asta mare;
- am nevoie de somn - desi in ultima vreme era atat de agitata incat nu reusea sa se odihneasca indeajuns;
- am nevoie de munca mea de zi cu zi - ma ajuta sa imi capat acel sentiment de respect de sine si de incredere in fortele proprii - iubesc tare mult sentimentul de a fi de folos... ;
- mai am nevoie si de momente de solitudine - care sa ma ajute sa ma regase
sc... ""La naiba cu listele! Sunt trista si gata! Sa ma scoata cineva din starea asta! Ba nu! Las-o sa isi faca de cap. Vreau sa fiu trista, e dreptul meu. Vreau sa fiu razvratita, vreau sa pot sa spun NU VREAU! Vreau sa spun adevarul verde-crud fara sa imi mai pese ca ranesc pe cineva."
"Uf, mai Eva..." Se simti din nou un copil mic, naiv, plin de candoare si de dureri. Iar era prea mult. Ea pentru ea era prea mult. Momentul asta era prea mult. Aroma acestei clipe era schimbata, amara si putin acrisoara.
Parca masina si cobori, cuprinsa de dorul barbatului drag. Ajunsa in fata usii se grabi sa deschida, isi lasa bagajele la usa si intinse bratele catre el. Imbratisarea aceasta atat de calda era tot ce avea nevoie acum. Era acasa. Fara asta nu putea.
Parca masina si cobori, cuprinsa de dorul barbatului drag. Ajunsa in fata usii se grabi sa deschida, isi lasa bagajele la usa si intinse bratele catre el. Imbratisarea aceasta atat de calda era tot ce avea nevoie acum. Era acasa. Fara asta nu putea.
