Aroma clipelor prea mult - 2. Ganduri in trafic

Evei ii placea sa hoinareasca la volanul masinii, cu muzica tare, asortata cu starea ei sufleteasca. Avea usoare accese de mizantropie cand iesea in lume, insa cand era cu masina erau mai putin accentuate decat cele pe care le resimtea in transportul in comun. Ii ura cu pasiune pe cei care se inghionteau, vorbeau tare, mult si prost, pe cei pentru care proasta crestere era o emblema, o marca, un steag pe care il purtau mandri si dezinvolti, pe cei pentru care nesimtirea si impasibilitatea erau adevaratele valori, a doua natura. Enervata de lentoarea celui din fata si de manevrele nebanuite pe care le facea, dadu drumul unei injuraturi ca la carte. Nu injura decat la volan, isi permitea acest lux si cocheta cu ideea ca si raposatul ei bunic (sofer o viata intreaga), si tatal ei (sofer pasionat) faceau la fel. Bunica ei spusese candva ca sunt toti neam de manivela. Gasea reconfortant gandul ca o lega ceva de familia ei mai mult decat cateva combinatii organice.

Volanul imbracat in husa ii dadea un sentiment de siguranta si control. Era ea cea care decidea, cea care dicta miscarile masinii, ca o extensie a propriilor extremitati. Un prieten ii spusese odata ca sunt doua tipuri de oameni pe lumea asta: unii care traiesc repede si altii care traiesc incet. Si ca ea este unul dintre cei care traieste repede, vrea mult, vrea totul, vrea acum si nu ezita sa faca tot ce ii sta in putinta pentru a obtine ce isi doreste. Mai spunea si ca o persoana care traieste incet poate invata sa traiasca repede, insa cine traieste repede moare putin cate putin daca este fortat sa incetineasca ritmul. Asa se vedea si ea uneori, ca un om in continua miscare. Desi ducea dorul unei perioade de liniste. De cand se stia ura duminicile. Tocmai pentru ca era a doua zi la rand cand nu facea nimic. Desi... “Hm... poate este intr-adevar un avantaj in a nu face nimic, acela de a sta cu propriile ganduri”. O lovi evidenta: “Pai cum Doamne iarta-ma sa tina cineva pasul, cand nici macar eu n-am rabdare cu mine?” Avea cateodata sentimentul ca gandea mai multe lucruri de-o data. Si nu se vedea ca fiind o fire contemplativa. Gandea foarte mult, foarte repede, si reactiona la fel. I se reprosase asta. ”Mda... poate mai au si ei dreptate cateodata...”, gandi Eva.